Rianisi mei carissimi

 

Dal prof. Rocco Cimino

 

So’ passati tandi seculi ra la muartu mia

e stu paisu jà piggiuratu e nu ri pocu,

nu ngia la stessa divuzzionu

e lu cundegnu ri na vota.

 

Tiniti a mendu ca nu so’ cundendu

c’appena firnisci la nuvena

scappati cumu cani arrabbiati.

Li grazii ca circati nun so’ ì

ca li fazzu ma lu Signoru

e ngi volu nu rispettu maggioru.

 

Veu vistiti scungi e ccu la panza ra fora,

mangu stissivi a lu maru,

ggendi fauza e criticona,

prihieri senza sendimendu,

sbuffati si la prarrrica jà longa

ma si lu preutu rici bbarzilletti

so’ accetti mangu fossini cumbietti.

 

Mmiria,calunnii,furbbiciati,

ciu ciu e risatine in quantità.

Nu parlamu ri fotu,ri filmati o messaggini

ccu li tilifunini sembu appicciati

ammenda ca si rici la Sanda messa.

 

Sapiti ca vi ricu? Cangiati capu

ca mbaravisu mi faciti vrihugnà.

Ricurdativi li pparoli ri Sand’Ahustinu

umiltà, umiltà, umiltà

la virtù ca puarta a la sandità

 

Sandu Vitu Sandu Haitanu e Sandu Jacupu

lu prututtoru li Chiochari

mi pigliani ngiru ppi sta ssummania

ri nubbiltà c’aviti e si nu cangiati capu.

vi lassu ca mi so’.stangatu  e no ri pocu

ca nu ngi la fazzu cchiù a vi suppurtà

One thought on “Rianisi mei carissimi

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *